Razbunarea e un pacat, dar satisfactia pe care o traiesti in momentul in care in fata sentimentelor pui indiferenta ca scut incercand sa iti aperi intergitatea este una nemarginita.
Satisfactia aia iti incarca resursele, te face sa iti recuperezi ce ti s-a furat cu mult timp in urma.
Te simti puternica, increzatoare in fortele proprii, stapana!
Oricat iti doresti sa privesti in urma, oricate intrebari ai avea la care ai asteptat raspunsuri ani la rand, priveste inainte! Am invatat ca raspunsurile nu vin niciodata cand le vrei tu si e mai bine sa le desoperi fix cand te astepti mai putin.
E greu, dar greutatea asta te face puternica, te face sa nu cedezi, te face sa dai un sens viitorului.
Atunci cand vrea sa se intoarca la tine pune-ti intrebarea:
"Vrea sa se intoarca la tine pentru ca tu esti singurul lucru care conteaza, pentru ca esti ceea ce iubeste si isi doreste si e capabil sa faca ceva pentru voi doi si pentru tine?"
sau
"Vrea sa se intoarca la tine pentru ca esti tot ce a mai ramas bun pentru el?"
Diferenta asta face ca lucrurile sa mearga bine pentru tine, pentru el sau intr-un caz fericit pentru VOI.
Exista oameni care daca le trantesti usa in nas, nu vor astepta sa intre pe fereastra, se vor folosi de resursele tale pentru a te face sa le deschizi usa, vor face asta din mandrie, orgoliu.
Iar daca tu alegi sa deschizi usa, iti asumi dezamagirea ce o sa urmeze, pentru ca ai cedat prea usor. Si dupa vinovata tot tu ramai, inchisa in propria "casa".
Ador subtlitatea, misterul.
Si viata imi da situatii care ma surprind pe zi ce trece.
