Noi, adica eu si gandurile mele

Se usuca zambetul, nici lacrimi nu mai vor sa il mai spele... in adieri prea reci ganduri se tulbura, orgoliul isi inalta panzele prafuite si nu ma lasa sa cobor.

Imi lipseste imbratisarea aceea calda, privirea ce simteam ca ascunde multe, dar zambetul tau parca imi completa pacea din suflet si ma regaseam, doar eu ma regaseam de aia s-a si sfarsit momentul, caci doar atat presimt ca a fost.

Nimic parca nu-mi mai straneste interes, ce rost mai are sa chem inapoi vise, ce au apartinut doar mie?!

Plimba-mi dorul, dumi-l departe, lasa-l sa adoarma langa tine si pastreaza-l, nu vreau sa il mai am aproape. Cred...

E inundatie, mai toarna un paharel... ineaca-te in libertate si stai acolo, e mai lejer... mai simplu...

E nevoie de timp sa uiti, sa ignori, sa te faci ca nu iti pasa cand defapt ai o multime de fluturi in gandire... si astia nu sunt fluturi din aia care traiesc doar o zi... ar fi bine... dar nu. La incapatanare, ma depasesc, opun prea multa rezistenta, iar eu ma satur sa rezist.

Bine ca tuturor va place fericirea si cica alergati in cautarea ei... bine ca toti cica intelegeti iubirea, dar va cam plictisiti in asteptarea ei... aha

E un subiect ce il omor... dar mereu invie, de parca ar exista ceva ce il motiveaza, sau nu mai vad eu acel ceva, sau nu mai vreau.

E plina camera de monotonie, sictir... plictiseala si "n-am voie".

Uneori tanjesc dupa el... nu pot spune ca e un el anume... tanjesc dupa sentimentul ala de "om implinit", ce are un rost, mi-e dor de omul ala care sa imi forteze blandetea pana aproape de refuz si sa nu pot spune nu, sa explodez de fericire pentru fericire si iar sa ma ratacesc si iar sa ma lase, si iar sa astept si iar sa nu mi inteleg nimic si nici sa nu mai vreau sa inteleg...

Vreau un "Buna dimineata" si un zambet larg, eu sa ma ghemuiesc la pieptul lui si sa ma simt in siguranta.

Dar stiu ca daca s-ar uita mai adanc in sufletul meu ar vedea fericirea, inocenta, apoi s-ar speria de ceva anume, necunoscut mie... si m-ar lasa mult mai in urma de locul unde m-a gasit...

Gandurile mele...sunt note pe partitura vietii

Impletesc sperante, dezleg vise... momente de fericire vin si pleaca, ma transforma, ma deschid ca pe o floare si apoi imi fura din petale.

Alerg dupa implinire si uneori ma impiedic in fata ei. Ea imi zambeste, ma ridica de jos, ma sprijin pe bratele ei si zambesc, apoi ma pierd si ma trezesc ca dintr-un vis neimplinit.

Vorbe se aud intr-un ecou ce-mi pare mult prea strain, soaptele sunt surde... iar sentimentele simt cum apun cand nici macar n-au rasarit.

Destule lacrimi mi-au inecat dorintele si am cunoscut destule fiinte ce-si ocolesc destinul, complicandu-si existenta si ascunadu-si chinul.

Din cand in cand mai apare cate un lucru in care ma regasesc si ma dedic, din cand in cand in gand imi mai apare cate-o persoana ce candva mi-a zambit.

Lipesc amintiri precum niste afise pe peretele vietii, fara sa ma gandesc ca a imbatranit si s-a schimbat si m-am schimbat si ne-am schimbat si evitam sa renuntam la ce-am avut si am pierdut si ne-am pierdut si in continuare pierdem.

Trecutul incearca sa ma ajunga, dar prezentul e mult prea grabit, viitorul nu vrea sa se mai arate, incearca sa-mi pastreze sufletul linistit.

Diplomatia e o arma complexa in mana unor oameni falsi, ce n-au simtit si nici nu simt regrete in timp ce tu cu tine incerci sa te impaci.

N-am timp sa ma gandesc la mine, n-am timp sa pot sa ma mai daruiesc, inghit in sec si imi cobor privirea, in timp ce tu suflet bland habar nu ai ce astepti.

Nu esti un invitat in viata mea, nu te aseza in fata mea doar sa privesti, analizeaza faptele caci vorbe exista multe, iar tu oricum ma astept candva sa pleci.

Coboara in mintea mea cu vorbe doar daca o sa ramai.

Nu-mi darui iluzii in curcubeul meu prea trist si nu ma face prin vorbe rele in viata ta sa nu vreau sa mai exist.

Lung mi-a fost drumul si-am strabatut prea multe gropi, am rani adanci in suflet, dar stiu ca inca mai pot, sa imi continui drumul, sa alerg, sa merg, sa plec, atata timp cat stiu ca fericirea merge pe langa mine incet.

Daca as putea as renunta la somn, as renunta...dar visele ma inalta sa traiesc, ma invata ganduri necunoscute si-mi dau sentimentul ca am sa reusesc.