Aripi frante pe partitura sufletului meu...: ianuarie 2018

duminică, 14 ianuarie 2018

vineri, 12 ianuarie 2018

Tare am fost - Nimeni Altu

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,

Un sucit mereu, un stramba-drum,

Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,

Iar de-acolo, unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.

Am fost mare, doar cand eram" mic."

Am suit cand am cazut din slava

Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,

Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.

Am dat totul fara nici o plata,

Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte

Am izbit in mine pentru-a sti

Cat ar fi durerea de fierbinte

Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna

Ne-nsemnat, mereu un suferind,

Un vulcan, afara stins intr-una,

Inauntru, insa, clocotind.

Tare-am fost un om ca Nimeni Altu'
Insucit mereu nu stramb in drum
Mi-am dorit cand eram jos "înaltul"
Chiar de-acolo unde sunt acum

Toata viata mi-o trai bolnava
Am fost mare atat cat eram mic
Am suit cand am cazut din slava
Si am cazut voind sa ma ridic

N-am cerut la nimeni niciodata
Chiar de-a fost sa rabd in viata mea
Am dat totul fara nicio plata
Nevoind nimic sa mi se dea

N-am lovit in nimeni mai 'nainte
Am izbit in mine prentru a stii
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru acel pe care l-as lovii

Am trecut prin toate totdeauna
Neinsemnat mereu nici suferind
Un vulcan afara stins intruna
Inauntru insa clocotind
Tu vrei sa vezi prin timpul ce-l desparte
Si nu mai poti strabate de dezişi
Inchide ochii si ai sa vezi departe
Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi

Cand vrei sa fii de departari aproape
Si nu mai poti oricat ti-ar fii de greu
Te departeaza si mai mult de toate
Ca departarea apropie mereu
http://Versuri.ro/w/hdg7

Eram doar un copil cand citeam asta
Simteam si suferinta si năpasta
Si le rosteam adanc ca un om mare
Ca pe rugaciuni inainte de culcare

Imi faceau bine cand imi era greu
Imi amintesc de parca le-as fi scris tot eu
O, Doamne! - Cat timp a trecut!
De parca douazeci de ani am ramas mut

Visam sa le cant, intre timp le-am trait
Toate deodata nu cate un pic
Si-am zacut in mine ca un urlet
Versuri tatuate scrise cu suflet

Ma simt de parca a-si fi fost plecat din viata
Si m-am intors ca soarele intr-o dimineata
Ca de la tata la fiu in clipe grele
Iti ofer cadou acum bandajele mele

Tu vrei sa vezi prin timpul ce-l desparte
Si nu mai poti strabate de dezişi
Inchide ochii si ai sa vezi departe
Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi

Cand vrei sa fii de departari aproape
Si nu mai poti oricat ti-ar fii de greu
Te departeaza si mai mult de toate
Ca departarea apropie mereu

Pace Virgil Carianopol!

For the rest of our life

Mi-ai spus asta si am crezut in asta, am crezut in asta si dupa ce ne-am departit, cred in continuare asta si dupa ce viata ne-a despartit...

Din suflet

Viata mea in ultimii 6 ani s-a derulat atat de repede, incat nu am avut timp sa dau importanta lucrurilor prin care am trecut.
Alergam mereu spre ceva, dar niciodata nu stiam spre ce anume ma indrept, de ce sau daca este bine.
Am experimentat diverse situatii, momente au venit si au plecat iar eu m-am lasat purtata de timp.
Am considerat ca lucrurile care trebuie sa isi desfasoare activitatea, si-o vor desfasura indiferent de cat m-as opune eu. Asa ca le-am acceptat, asa cum au venit, le-am lasat sa faca parte din mine, sau sa treaca pur si simplu pe langa mine.
Orgoliul nu mi-a lipsit niciodata, era ca un prieten care ma intarea si ma facea sa fac fata situatiilor cu care ma confruntam, ma facea sa ascund lucrurile pe care le simteam cu adevarat, crezand ca daca voi face asta, sunt mai puternica si pot merge mai departe. Nu mi-a placut niciodata sa stau pe loc, la fel cum nu mi-a placut niciodata sa supravietuiesc si atat, eu imi doream sa traiesc.
Atunci cand alegi sa traiesti, faci loc in sufletul tau lucrurilor care conteaza cu adevarat, te simti mai implinita, mai sigura pe tine si mai motivata sa infrunti orice.
Viata a stiut sa fie aspra cu mine atunci cand m-am incapatanat sa nu accept lectiile pe care mi le oferea.
Am daruit mult, am daruit parti din mine, mi-am daruit timpul si a fost dureros cand am constientizat ca timpul meu este mult prea pretios, ca sa il daruiesc atat de usor.
Am cautat in orice om o parte buna, mi-am spus ca fiecare dintre noi se comporta intr-un anumit fel datorita bagajului emotional din trecut si am incercat sa inteleg orice circumstanta cu care luam contact. Lucrul acesta ma facea sa fiu eu cu adevarat, sa inchid superficialitatea pentru ca era oricum destula in jurul meu si nu imi doream sa iau parte la acest joc nefericit.
Mi-am dorit multe, dar nu am facut nimic in privinta aceasta si nu pentru ca nu mi le-am dorit suficient, ci pur si simplu pentru ca probabil alte prioritati mi se parea mai importanta si usor, usor m-am indepartat de mine.
Se spune ca situatiile care apar in viata ta sunt catalogate ca fiind rele sau bune in functie de modul in care tu le privesti. Pentru ca in existenta ta, tu esti propriul tau stapan.
Cu trecerea anilor am realizat ca lucrurile care sunt atat de semnificative pentru mine sunt foarte nesemnificative pentru altii, atat de nesemnificative incat imi sunt calcate in picioare. Si atunci am ales sa le ascund, sa nu le destainui oricui, de teama ca sufletul meu o sa inceapa sa se ascunda de mine insamni.
Am invatat sa tac, chiar si in momentele in care aveam multe de spus, pentru ca mi-am dat seama ca nu toti pot sa te inteleaga cu adevarat, pentru ca nu toti stiu sa empatizeze cu tine.
Am invatat ca oamenii s-au obisnuit sa te asculte doar pentru a-ti oferi un raspuns, nu pentru a intelege cu adevarat ce simti.
Am invatat ca oricat de sigura sunt pe viata mea sau pe emotiile si gandurile mele, am nevoie sa le impartaesc cuiva si mi-am ales cu grija oamenii in care sa ma incred.
Am invatat ca increderea mea pe cat de usor este de oferit, pe atat de greu este de resuperat in momentele in care sunt dezamagita.
Am invatat ca lucrurile pe care nu ajungi sa le spui la momentul potrivit, este posibil sa nu mai ai ocazia sa le spui niciodata.
Am invatat ca nimeni nu s-a nascut indiferent sau rau si ca fiecare dintre noi alegem sa fim intr-un fel doar pentru ca experienta din viata noastra ajunge sa isi spuna cuvantul la un moment dat.
Am invatat ca bucuria care vine din suflet, iti umple supletul si este ceva scump, ce trebuie valorificat.
Am invatat ca respectul il poti avea atata timp cat il cultivi si crezi in el.
Am invatat ca fiecare gand il poti transforma in prieten sau dusman, iar acest lucru depinde doar de tine.
Am invatat ca inima bate intotdeauna, dar nu de fiecare data bate la fel.
Am invatat sa ma ascult, pentru ca eu sunt cel mai bun profesor pe care il pot avea.
Am invatat ca nimeni nu poate sa ma cunoasca niciodata mai bine decat ma cunosc eu insami.
Am invatat ca un pahar de vin baut la tristeste isi naste mostrii pe care nu credeai ca poti sa ii ai, la fel cum am invatat ca un pahar de vin baut in clipele de bucurie naste sentimente frumoase pe care le ascundeai.
Am invatat ca faptele bune pe care le faci, trebuie sa ramana in memoria ta si atata si ca aceste fapte trebuie sa le faci fara a le arata tuturor, pentru ca atunci au valoarea sufleteasca cea mai mare.
Am invatat ca nu sunt un exemplu pentru ceilalti, dar ca prin experientele si emotiile mele ii pot ajuta sa se dezlege de funiile fricii.
Nu sunt cel mai bun exemplu si nu am fost niciodata, insa am incercat intotdeauna sa fiu cel mai sincer exemplu.

Tu ce alegi?

Timpul

Timpul...pare atat de scurt in momentele de bucurie.
Timpul... pare atat de lung in momentele de nefericire.
Timpul...pare atat de scump in momentele in care ramane putin.
Timpul...pare nesemnificativ cand nu il valorifici la adevarata lui valoare.
Timpul...pare un dusman, atunci cand nu mai ai rabdare.
Timpul...pare un prieten atunci cand iti faci iluzii sa poti inainta prin el.
Timpul...pare razbunare atunci cand mai ai multe de spus, dar nu mai ai cui.

Ce inseamna defapt timpul? Cu siguranta nimeni nu ii cunoaste cu adevarat definitia reala.

Oare timpul trece prin noi sau noi trecem prin timp?

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Terapeutul meu se numeste Muzica

Sunt momente in viata cand muzica este singura terapie care da rezultate in confruntarea ta cu dificultatile pe care le intampini.
Atunci cand asculti o melodie care te reprezinta si in care te regasesti, traiesti un sentiment unic, ca si cum nu esti singur/a in situatia pe care o duci cu greu, este ca un balsam pe suflet.