Unii oameni trebuie tratati asa...

Daca ai vrut sa-mi spui ceva, trebuia sa te astepti ca nu te voi asculta atat de usor.

Daca nu ai insistat sa vorbim, inseamna ca nu ai vrut sa-mi spui ceva important.

Trecem peste sau trec peste.

Buna M, Pa I.

Eu - Asa cum exista leu, exista si leoaica.
A - Da si este mai rea.
- Asa, si de ce m-ai cautat?
- Voiam sa vorbim, sa stiu daca esti bine. Ce mai faci?
- Poate ca eu nu vreau sa vorbim.
- Vreau sa te vad.
- Poate o sa ma vezi.
- Poate?
- Poate ca si eu vreau sa te vad ...
- Sa inteleg ca acum esti tu cu "poate"?
- Poate.
- Ok dar poate ca nu poti sa o faci ca mine.
- Poate poti sa dispari.

Si a disparut, din sufletul meu, acum doi ani si ceva.  A fost persoana care mi-a conturat personalitatea si a fost omul potrivit la momentul potrivit, dar eram prea naiva si imatura sa inteleg si sa accept anumite principii.

Imi dau seama ca rabdarea e defapt modul tau de a te adapta si de a astepta, nu ideea in sine de asteptare.

Rabdarea se imbina perfect cu timpul, care spala suflete, care le vindeca, care distruge amintiri chinuitoare, dar le readuce in viata ta pentru a-ti aminti cine ai fost si care este de fapt esenta fiintei tale.

Oamenii cei mai puternici si zambitori, ascund in suflet cea mai mare durere de aceea sunt puternici, pentru ca au forta sa nu arate suferinta ce ii macina.

Am ramas singura de prea multe ori ca sa pot intoarce privirea in spate.

Nu pot sa depind de cineva, nu mai vreau!

Iubeste-ma de la distanta

Iubeste-ma cat vrei, cum vrei, dar iubeste-ma departe.


Cand trebuia sa pui punct nu ai pus nici macar virgula.
Din contra, ai pus o multime de puncte, doar ca sa ma vezi pe mine bulversata si derutata.
E cazul sa ma opresc la primul punct si sa calc pe restul punctelor tale, pentru ca doar asa pot avea propriul meu punct, pentru ca mie imi displac oamenii lipsiti de demnitate si responsabilitate.

Pariez pe o lacrima, in care nu ai dreptul sa te scalzi.

Azi iubesc.

Aastazi ma iubesc atat de tare, incat imi vine sa ma pup in oglinda, pentru ca am avut dreptate, din nou.

S-a terminat intre noi si uite ca sunt fericita si fara sa mai astept sa imi sune telefonul, pot sa fiu fericita chiar daca nu mai sunt a lui si asta pentru ca am refuzat sa mai astept sa sune telefonul.
Atunci cand se vor vindeca ranile o sa trec pe langa tine ca pe langa un necunoscut pe care stiu ca nu am voie sa mi-l doresc.

Pana atunci doar astept sa mori din minesi  mai e putin.
Nu ma grabesc, tortura asta o sa ma ajute mai tarziu.
Nu o sa te rog sa ma pastrezi, nu o sa te rog sa ramai, de data sta NU.
Nu vreau sa imi mai complici nimic, nu vreau sa mai vad cum dupa 3 beri, tu iubesti si usa de la intrare.

Plec, pe acelasi drum, dar de data asta merg drept, indiferent de situatie, pentru ca am obosit sa cred ca ocolesc obstacole, cand defapt  ma lovesc de ele.
M-am luat inapoi pe mine.



Totul e special astazi pentru ca eu vreau sa fiu speciala, pentru mine.

"Pisaloaga" pardon "psiholoaga"

Am ales psihologia, asta vreau sa fac si asta o sa fac, o sa ajung un psihoterapeut foarte bun si asta pentru ca pot empatiza cu aproape orice situatie...am trecut prin multe, pot intelege multe si pot rezona cu multe stari.

Imi amintesc noptile nedormite in care compania mea era o sticla de vin asortata cu un pachet de tigari...plangeam si incercam sa imi aflu raspunsuri la intrebarile vietii. Ma puneam in situatii, incercam sa gasesc rezolvari si-mi strofocam creierii sa fac sa fie bine si sa trec peste, incercand sa nu condamn pe nimeni, ci doar sa inteleg fara a judeca.
Trebuie sa cert, sa inteleg, sa accept, sa sustin, sa ofer incredere, sa mangai, sa strang in brate, sa fac pe mama, sa fac pe tata, sa alin dureri prin cuvinte ce mi le spuneam si mie candva, eu singura, fara alta sustinere. E ca atunci cand iti hranesti copilul interior uitat singur acasa...abandonat, defapt..

De multe ori am zis un lucru si mi-am calcat pe idei si principii, nici macar eu nu stiu de ce.
De prea multe ori am tipat in oglinda la mine, sa ma trezesc la realitate si sa fac ceva si pentru mine, caci pentru restul am facut destul.
Obisnuita sa ma ofer, cu toate trairile, sentimentele si emotiile, multi au luat aceasta "deschidere sufleteasca" ca pe o slabiciune si au profitat, nestiind ca mai tarziu vor plati.
Era o vorba: "Lumea ta interioara e atat de adanca, incat unora le vine sa scuipe in ea".
Profiti, platesti, e regula scrisa. Si scump a fost pretul, caci nu mai aveau cui sa spuna un "iarta-ma, am fost un prost" pentru ca in locul meu, le zambea pervers indiferenta. Si ii simteam cum imi cautau privirea, macar sa stiu ca ei au facut efortul sa vina acolo, sa ma vada.
Nu mi-a pasat, nu am uitat, nu m-am uitat, dar am simtit, insa nu mai valora nimic pentru mine, sau pentru vreo particica din mine. Si asta e un lucru mare.

Nu am nimic... iar suflet striga "As vrea sa spun atatea..."

El era in zbor si o striga, ea se plimba dezinteresata... a strigat-o din nou si s-a oprit sa arunce doar o privire, nu se gandea ce influenta o sa aibe.

Incet, incet incepe sa ii construiasca din cuvinte si ganduri aripi si o inalta, atat de sus, unde nimeni nu poate sa o ajunga, sa o atinga sau sa o distruga.

Lui i se rupe o aripa... ea incearca sa il vindece, ii mangaie si ii saruta ranile...nu vrea sa coboare, nu vrea sa-l lase, acolo e lumea lor, diferita de alte lumi, departe de rautatea pamanteasca.
Il strecoara cu grija sub aripile ei si il cara in zbor.
El se zbate, ea il tin strans in gandul ei, pentru ca fizic nu vrea sa-l sufoce...Vrea doar ca el sa stie ca ei chiar ii pasa... ca in sfarsit exista cineva pentru el, dar parca totul s-a schimbat, pentru el efortul nu mai conteaza...
Ea oboseste, cuvintelefrumoase si gandurile nu mai exista, aripile ei incep sa se descompuna, vrea sa se inalte cat mai sus, dar ii e frica de caderea care o sa fie si mai dureroasa daca alege sa faca asta.
Il priveste cu dragoste... nu mai poate vindeca nimic, privirea ei, mangaierile, nu mai au nici un efect.
El isi scutura aripile...ar vrea sa zboare dar nu poate... o priveste...nu vrea sa ceara ajutor...

Ea nu stie ce sa faca... nu vrea sa-l lase... plange...atat de tare incat lacrimile ajung ocean sub ea...acum ii este si mai frica sa coboare, sa se inece in propria suferinta...tot singura, caci el probabil o sa capete alte aripi...
E greu, il aseaza undeva sus, unde sa nu-l ajunga nici un pericol, dar ea e acolo, inca zboara, pe langa el, nu-l lasa, vrea sa il protejeze si sa il stie linistit.
Acum il mangaie doar din priviri, cand el doarme...
El nu se mai trezeste, nu vrea... ea asteapta...e inca ratacita in cer...



Doar muzica o mai poate salva...

Din suflet

Te lovesti de fete ce iti schimba starea, auzi cuvinte ce te determina sa iti pierzi valoarea, pe moment, iar mai tarziu uiti sa o cauti, sau incepi sa nu mai vezi rostul.

Ti-e sila sa mai misti si un deget sa faci ceva incat sa fie bine, simti ca ai dus prea mult lupte.
 Las-o dracu de depresie, e rau da, inteleg, dar cand a fost numai bine?

Ce iti spuneai cu ceva timp in urma? "Lasa ma ca o sa fie bine!" 
si iti raspundeai: "Cand? m-am saturat sa astept", si intr-un final era bine.

Tu poti aprecia, tu poti simti, tu poti sa  acoperi goluri adanci doar cu privirea, de ce esti proasta si nu realizezi ca tu chiar esti speciala.

Ai avut atatea vise cu care "cei dragi" nu erau de acord si mai mult de atat incercau sa iti puna bete in roate, dar tu ai crezut in tine, asa treptat si cu un pic de pesimism, dar ti-a iesit totul mai bine decat te asteptai.

Vrei sa cedezi acum?

Nu e momentul, ridica-ti fata din perna si depaseste vocea aia din capul tau care te determina sa nu te mai regasesti, sa te schimbi.

Lasa-i pe restul, ei stiu doar ce ai simt, nu au simtit, sa inteleaga, sa te astepte sau macar sa te creada.

Ti-ai facut treaba, ca s-a vazut, ca s-a simtit, ca s-a apreciat, ca nu s-a vazut, ca pentru ei nu a contat, ai aratat ca nu iti pasa, ai mers mai departe, continua sa faci asta, iti iese bine.

Eu stiu ce am in spate, asta ma face sa nu renunt la visurile mele.

Ei cunosc doar prezentul.

Nu refuza sa fii cum vrei, sau mai bine zis cum simti!

Refuza sa mai auzi ce nu trebuie sa auzi, nu renunta la principii.

Ridica-te si lupta! Alege sa fii de partea ta.

Ascunzi multe, nu vrei sa arati cum esti cu adevarat, vrei sa pari rece ca gheata, dar cazi in propria capcana.

Nu fii egoista, pentru ca acum nu realizezi, dar vei ramane singura, si nu am fost egoista, si am facut sa fie bine, sau macar am incercat, dar tot de singuratate m-am lovit, si am ajuns sa o urasc, apoi am ajuns sa o iubesc cu ura, pana s-a cuibarit in mine, si mi-a dat putere, am invatat ca momentele alea de singuratate si suferinta in care tipi dar parca nimeni nu te aude, iti dau atat forta si incredere in tine incat poti sa depasesti mai tarziu orice.

Esti tu cu tine si te simti singura printre ei toti, dar tu poti sa zambesti din suflet, tu poti sa arati ca simti, tu vrei.