Doar un titlu

E frumos cand alegi sa fii doar un titlu, pe care fiecare il poate interpreta cum vrea.

 Nu trebuie sa mai arati sau sa explici nimic.

Ai luptat, dar nu suficient

A: "Ai luptat dar nu suficient, poti mai mult de atat, esti mult mai puternica si in unele momente esti mai puternica si decat mine! Invata te rog sa stii ca poti sa depasesti orice bariere de la orizont si o sa imi dai dreptate,  priveste mai bine posibilitatile si lasa un pic mania si ura din tine pentru oamenii care ti-au facut rau, macar incearca."

Exact cuvintele de care aveam nevoie pentru a intelege de ce se intampla tot ce se intampla...spuse chiar de el.

Sunt oameni care apar in viata ta sa te ghideze, sa te modeleze si apoi trebuie sa iti iei zborul.
 E greu de acceptat ideea, dar accceptarea acestui principiu te ajuta sa iti conturezi realitatea in care vrei nu vrei trebuie sa alegi sa traiesti. Daca te minti singura si traiesti intr-un balon de plastic numit iluzie e confortabil, dar nu intotdeauna ceea ce traiesti este adevarat.

Sunt eu, bolnava de realism. Pot sa fiu oricine din jurul tau.
Eu sunt una din putinele care au atitudine si care lupta.
Eu am curajul de a infrunta orice obstacol si de a spune lucrurilor pe nume!
Eu pot ramane deschisa atunci cand voi va inchideti cu lacatele tacerii si ale nepasarii, eu pot sa lupt sa ma mentin.

Strabat durere, chin, lacrimi, veninul vostru, asteptari, nervi, dezamagire, dar nu renunt!

Tu cine esti?
Te-ai intrebat vreodata cine esti?
Nu! Tu te gandesti la cine vrei sa fii, cand tu m-ai invatat asta. De ce?

Arme legale

Cuvintele sunt arme legale...
Razbunarea  e un pacat, dar satisfactia pe care o traiesti in momentul in care in fata sentimentelor pui indiferenta ca scut incercand sa iti aperi intergitatea este una nemarginita.
Satisfactia aia iti incarca resursele, te face sa iti recuperezi ce ti s-a furat cu mult timp in urma.
Te simti puternica, increzatoare in fortele proprii, stapana!
Oricat iti doresti sa privesti in urma, oricate intrebari ai avea la care ai asteptat raspunsuri ani la rand, priveste inainte! Am invatat ca raspunsurile nu vin niciodata cand le vrei tu si e mai bine sa le desoperi fix cand te astepti mai putin.
E greu, dar greutatea asta te face puternica, te face sa nu cedezi, te face sa dai un sens viitorului.
Atunci cand vrea sa se intoarca la tine pune-ti intrebarea:
"Vrea sa se intoarca la tine pentru ca tu esti singurul lucru care conteaza, pentru ca esti ceea ce iubeste si isi doreste si e capabil sa faca ceva pentru voi doi si pentru tine?"
sau
"Vrea sa se intoarca la tine pentru ca esti tot ce a mai ramas bun pentru el?"

Diferenta asta face ca lucrurile sa mearga bine pentru tine, pentru el sau intr-un caz fericit pentru VOI.
Exista oameni care daca le trantesti usa in nas, nu vor astepta sa intre pe fereastra, se vor folosi de resursele tale pentru a te face sa le deschizi usa, vor face asta din mandrie, orgoliu.
Iar daca tu alegi sa deschizi usa, iti asumi dezamagirea ce o sa urmeze, pentru ca ai cedat prea usor. Si dupa vinovata tot tu ramai, inchisa in propria "casa".
Ador subtlitatea, misterul.
Si viata imi da situatii care ma surprind pe zi ce trece.

Nu te lua dupa mine!

Nu te lua dupa mine, dar iti doresc totusi sa ajungi sa gresesti la fel ca si mine sau chiar mai rau.

Nu am inteles greselile la momentul potrivit. M-am urat, pana sa imi dau seama ca greselile mi-au fost "prieteni" de la care am avut de invatat, care m-au intarit prin ura ce mi-au transmis-o si indiferenta.

Au fost momente in care am crezut ca am inebunit, dar ar fi fost prea simplu.

Am trecut prin momente in care infometata m-am hranit cu orgoliu, si a fost bine. Pe moment.

Am vrut sa pastrez langa mine oameni cu toata puterea mea sufleteasca si am ajuns dependenta si folosita mai tarziu. Greseala mea.

Am trait in trecut, strangand amintiri in pumni doar ca sa pastrez clipe frumoase ce credeam ca nu vor putea fi inlocuite si in loc sa avansez ma uitam mereu dezorientata peste umar, pana mi-am dat seama ca nu pot merge in siguranta inainte cu privirea in spate. Logic.

Si m-am impacat cu trecutul.

Mi s-au cerut raspunsuri pe care nu am putut sa le ofer, pentru ca pe mine m-au costat multe nopti nedormite, depresii, alcool si singuratate.

M-am inconjurat numai de lucruri bune, crezand ca asta inseamna fericire si mi-am dat seama ca nu mai pot aprecia bucuria la adevarata valoare.

M-am inconjurat de lucruri rele, combinate cu lucruri bune plus alte lucruri de experimentat si mi-am dat seama ca invat multe si am descoperit esenta a ceea ce inseamna fericire si incredere in sine.

Incapatanarea nu mi-a lipsit niciodata, asta a costat la fel de mult, dar mi-a fost un tovaras de drum interesant, pentru ca am invatat  ca daca fac ceva, o fac pe pielea mea.

Am vrut mereu ca cei din jur sa ma inteleaga si m-am pierdut fara sa ma gandesc ca eu sunt singura care trebuie sa ma inteleg si sa ma ascult, pentru ca eu ma cunosc cel mai bine la fel cum numai eu pot sa ma contrazic cel mai bine ca nu ma cunosc atat cat imi doresc in unele momente, dar pana si neintelegerea are o umbra "buna."

Mi-au lipsit multe, de asta stiu acum sa le apreciez.

Nu m-am intrebat niciodata de ce fericirea mea a stat in deciziile altora, dar mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care m-am pierdut de mine.

Am trantit obiecte, privind cu ura in stanga si in dreapta, crezand ca asta inseamna sa te eliberezi, pana am realizat ca pumnul nu imi vindeca ranile interioare si nici peretii nu imi sunt dusmani.

Am lasat de multe ori capul in jos, dar principiile niciodata.

Nu am crezut in schimbare, dar oricat de jos am ajuns mereu mi-am spus ca or sa vina zile si mai bune.

Nu au venit sau mai bine zis nu au venit cand le-am asteptat.

M-au surprins si mi-au mai dat o palma de trezire la realitate peste comportament si indiferenta. Si am invatat sa ma apreciez pentru rezistenta de care am putut sa dau dovada in anumite momente de cumpana.

Am avut asteptari multe si m-am trezit singura fix cand aveam cea mai mare nevoie de ajutor si am lasat totul in voia sortii si ajutorul mi-a batut la usa incuiata fix cand ma asteptam mai putin sau de la cineva ma asteptam mai putin.

Am spus de prea multe ori: " Sunt bine, nu am nevoie de nimic", crezand ca trebuie sa ma descurc singura si ca asta inseamna sa fi puternica, pana mi-am dat seama ca e bine sa te bazezi doar pe tine in unele momente, dar doar in unele momente, nu intotdeauna.

Am facut lucruri ce mi-am jurat ca nu le voi repeta si le-am repetat cu o placere deosebita de a ma contrazice iar.

Acum sunt pe drum, pregatita sa merg pana la capat, mai am multe de invatat si de inteles.

Dar mai ales sa ma inteleg.

In viata ai mai multa nevoie de tine decat de curaj sau vointa.

Tu cat de bine te intelegi cu tine?

Intr-o zi

Intr-o zi o sa te privesc cu ochii lipsiti de cearcane, voi avea mintea limpede, vantul o sa imi alerge prin parul lung, iar cu o voce calda iti voi spune: " Am tot ce imi doresc."

Intr-o zi vom sta impreuna asteptand seara cu 2 pahare de vin si discutand despre cartile si documentarele preferate, impartasind idei.

Intr-o zi vom fi doar noi doi departe de toata agitatia din jur, fara sa ne rostim cuvinte. Vor exista doar priviri ce te vor aduce mai aproape de sufletu-mi ce vrea sa para rece.

Intr-o zi iti voi spune poate cat de bine ma simt in bratele tale si cate sentimente am pentru tine.

Intr-o zi promit sa incerc sa iti multumesc pentru rabdarea pe care ai avut-o cu mine in tot acest timp si loialitatea de care ai dat dovada si iti voi spune ca aceste doua lucruri nesemnificative pentru altele, eu am stiut sa le apreciez iar tu ai stiut sa mi le cultivi in suflet.

Intr-o zi voi putea sa iti demonstrez ca inca mai pot sa iubesc si sa ma fac iubita.

Intr-o zi am sa te enervez si am sa exagerez si o sa ne certam, si-am sa regret si am sa-mi recunosc greselile, iar tu vei fi acolo sa ma iei in brate atunci cand vreau sa renunt, spunandu-mi ca nu e momentul.

Intr-o zi vom fi nedespartiti si plini de voie buna.

Intr-o zi am sa iti amintesc de toate diminetile in care ma trezesc zambind doar pentru ca esti langa mine...

Intr-o zi o sa-mi fie teama ca o sa ma parasesti fara motiv, iar tu ai sa imi saruti mainile cu care lacrimile mi le-am sters.

Intr-o zi ai sa-mi distrugi zidul asta pe care l-am ridicat cu greu in jurul meu si am sa te urasc cu atata iubire incat nu am sa pot sa ma opun...

Intr-o zi ai sa-mi lipsesti si n-o sa pot sa iti exprim lipsa in cuvinte...

Intr-o zi iti vei da seama ca defapt nu sunt atat de puternica precum incerc sa par si-mi vei cunoaste lacrimile si apoi voi regreta...

Intr-o zi, vor trece toate astea, caci nimic nu e infinit si vom lasa in spate amintiri.  SI am sa incep sa  ma condamn din nou...
Voi plange suferind, cum n-am mai reusit de mult pentru ca mai tarziu sa pot sa zambesc, trecand peste o alta dezamagire. 

Urmand ca


Intr-o zi sa te intreb plangand "De ce...?"

Urmand ca

Intr-o zi sa te vad cum pleci si iti stergi urmele ca amintirile dintre noi sa nu te urmareasca...

Urmanad ca

Intr-o zi fericirea ta sa nu mai fiu eu si toate sentimentele mele sa te ocoleasca...

Urmand ca



Intr-o zi, zvarcolindu-ma in pat sa-mi dau seama ca totul a fost un cosmar si ca imi doresc sa nu imi mai doresc nimic care sa inceapa cu "Intr-o zi..."

Intr-o seara voi realiza ca e inutil sa ma ascund dupa o masca de femeie puternica atunci cand nu mai am forte, atunci cand nu mai pot sa zambesc, doar ca sa fiu acceptata langa un barbat si voi realiza cu adevarat cine sunt, fara sa imi fie teama sa mai dovedesc ceva.

Voi accepta ca nu intotdeauna conteaza forta si falsitatea situatiei pentru a rezista si ca este mai important sa tin capul sus si sa renunt la: " eu vreau sa traiesc singura"

Momentele

Momentele in viata sunt pentru a te surprinde, mereu vin pe nepregatite.
Am invatat sa nu le astept, am invatat sa fac ce simt atunci cand simt, ca sa nu ajung sa imi regret mai tarziu ca nu am incercat, sau sa adun frustrari.
 Rezultatul poate fi frumos in unele cazuri sau poti sa iti spui in gand ca "ti-ai facut-o cu mana ta" si sa inveti ceva din asta si sa mai adaugi o lectie invatata in bagajul de experiente.
Imi amintesc o vorba pe care mi-a spus-o un vechi prieten intr-o perioada dificila din viata mea:
" In viata ai sa intalnesti multi oameni, pe unii ii vei pastra in inima ta, iar pe altii in mintea ta, numai ca trebuie sa ii selectezi cu grija", un lucru foarte adevarat.

Eu sunt fotograful, ma introduc in ce peisaje vreau, imi aleg ce cadre vreau, sunt libera sa decid daca vreau sa stau in lumina sau sa ma ascund in intuneric in timp ce imi invat sa ma iubesc.