Ploaia

Imi tin geamul deschis si draperia trasa, ploaia imi canta romantic la fereastra.Ce pot sa imi doresc mai mult. E special. E momentul unic cand nu imi lipseste nimic.

Zavaidoc

"Dacă ea nu mă iubește,
Pentru ce m-a sărutat?
Dac-amorul nu-i priește,
La ce-a plâns când am plecat?

Și de ce, tremurătoare,
Ea la pieptu-i mă strângea?
De-i ceream o sărutare,
Ea-mi da zece, dar plângea." (Zavaidoc)

Doar un titlu

E frumos cand alegi sa fii doar un titlu, pe care fiecare il poate interpreta cum vrea.

 Nu trebuie sa mai arati sau sa explici nimic.

Ai luptat, dar nu suficient

A: "Ai luptat dar nu suficient, poti mai mult de atat, esti mult mai puternica si in unele momente esti mai puternica si decat mine! Invata te rog sa stii ca poti sa depasesti orice bariere de la orizont si o sa imi dai dreptate,  priveste mai bine posibilitatile si lasa un pic mania si ura din tine pentru oamenii care ti-au facut rau, macar incearca."

Exact cuvintele de care aveam nevoie pentru a intelege de ce se intampla tot ce se intampla...spuse chiar de el.

Sunt oameni care apar in viata ta sa te ghideze, sa te modeleze si apoi trebuie sa iti iei zborul.
 E greu de acceptat ideea, dar accceptarea acestui principiu te ajuta sa iti conturezi realitatea in care vrei nu vrei trebuie sa alegi sa traiesti. Daca te minti singura si traiesti intr-un balon de plastic numit iluzie e confortabil, dar nu intotdeauna ceea ce traiesti este adevarat.

Sunt eu, bolnava de realism. Pot sa fiu oricine din jurul tau.
Eu sunt una din putinele care au atitudine si care lupta.
Eu am curajul de a infrunta orice obstacol si de a spune lucrurilor pe nume!
Eu pot ramane deschisa atunci cand voi va inchideti cu lacatele tacerii si ale nepasarii, eu pot sa lupt sa ma mentin.

Strabat durere, chin, lacrimi, veninul vostru, asteptari, nervi, dezamagire, dar nu renunt!

Tu cine esti?
Te-ai intrebat vreodata cine esti?
Nu! Tu te gandesti la cine vrei sa fii, cand tu m-ai invatat asta. De ce?

Arme legale

Cuvintele sunt arme legale...
Razbunarea  e un pacat, dar satisfactia pe care o traiesti in momentul in care in fata sentimentelor pui indiferenta ca scut incercand sa iti aperi intergitatea este una nemarginita.
Satisfactia aia iti incarca resursele, te face sa iti recuperezi ce ti s-a furat cu mult timp in urma.
Te simti puternica, increzatoare in fortele proprii, stapana!
Oricat iti doresti sa privesti in urma, oricate intrebari ai avea la care ai asteptat raspunsuri ani la rand, priveste inainte! Am invatat ca raspunsurile nu vin niciodata cand le vrei tu si e mai bine sa le desoperi fix cand te astepti mai putin.
E greu, dar greutatea asta te face puternica, te face sa nu cedezi, te face sa dai un sens viitorului.
Atunci cand vrea sa se intoarca la tine pune-ti intrebarea:
"Vrea sa se intoarca la tine pentru ca tu esti singurul lucru care conteaza, pentru ca esti ceea ce iubeste si isi doreste si e capabil sa faca ceva pentru voi doi si pentru tine?"
sau
"Vrea sa se intoarca la tine pentru ca esti tot ce a mai ramas bun pentru el?"

Diferenta asta face ca lucrurile sa mearga bine pentru tine, pentru el sau intr-un caz fericit pentru VOI.
Exista oameni care daca le trantesti usa in nas, nu vor astepta sa intre pe fereastra, se vor folosi de resursele tale pentru a te face sa le deschizi usa, vor face asta din mandrie, orgoliu.
Iar daca tu alegi sa deschizi usa, iti asumi dezamagirea ce o sa urmeze, pentru ca ai cedat prea usor. Si dupa vinovata tot tu ramai, inchisa in propria "casa".
Ador subtlitatea, misterul.
Si viata imi da situatii care ma surprind pe zi ce trece.

Nu te lua dupa mine!

Nu te lua dupa mine, dar iti doresc totusi sa ajungi sa gresesti la fel ca si mine sau chiar mai rau.

Nu am inteles greselile la momentul potrivit. M-am urat, pana sa imi dau seama ca greselile mi-au fost "prieteni" de la care am avut de invatat, care m-au intarit prin ura ce mi-au transmis-o si indiferenta.

Au fost momente in care am crezut ca am inebunit, dar ar fi fost prea simplu.

Am trecut prin momente in care infometata m-am hranit cu orgoliu, si a fost bine. Pe moment.

Am vrut sa pastrez langa mine oameni cu toata puterea mea sufleteasca si am ajuns dependenta si folosita mai tarziu. Greseala mea.

Am trait in trecut, strangand amintiri in pumni doar ca sa pastrez clipe frumoase ce credeam ca nu vor putea fi inlocuite si in loc sa avansez ma uitam mereu dezorientata peste umar, pana mi-am dat seama ca nu pot merge in siguranta inainte cu privirea in spate. Logic.

Si m-am impacat cu trecutul.

Mi s-au cerut raspunsuri pe care nu am putut sa le ofer, pentru ca pe mine m-au costat multe nopti nedormite, depresii, alcool si singuratate.

M-am inconjurat numai de lucruri bune, crezand ca asta inseamna fericire si mi-am dat seama ca nu mai pot aprecia bucuria la adevarata valoare.

M-am inconjurat de lucruri rele, combinate cu lucruri bune plus alte lucruri de experimentat si mi-am dat seama ca invat multe si am descoperit esenta a ceea ce inseamna fericire si incredere in sine.

Incapatanarea nu mi-a lipsit niciodata, asta a costat la fel de mult, dar mi-a fost un tovaras de drum interesant, pentru ca am invatat  ca daca fac ceva, o fac pe pielea mea.

Am vrut mereu ca cei din jur sa ma inteleaga si m-am pierdut fara sa ma gandesc ca eu sunt singura care trebuie sa ma inteleg si sa ma ascult, pentru ca eu ma cunosc cel mai bine la fel cum numai eu pot sa ma contrazic cel mai bine ca nu ma cunosc atat cat imi doresc in unele momente, dar pana si neintelegerea are o umbra "buna."

Mi-au lipsit multe, de asta stiu acum sa le apreciez.

Nu m-am intrebat niciodata de ce fericirea mea a stat in deciziile altora, dar mi-am dat seama ca asta e motivul pentru care m-am pierdut de mine.

Am trantit obiecte, privind cu ura in stanga si in dreapta, crezand ca asta inseamna sa te eliberezi, pana am realizat ca pumnul nu imi vindeca ranile interioare si nici peretii nu imi sunt dusmani.

Am lasat de multe ori capul in jos, dar principiile niciodata.

Nu am crezut in schimbare, dar oricat de jos am ajuns mereu mi-am spus ca or sa vina zile si mai bune.

Nu au venit sau mai bine zis nu au venit cand le-am asteptat.

M-au surprins si mi-au mai dat o palma de trezire la realitate peste comportament si indiferenta. Si am invatat sa ma apreciez pentru rezistenta de care am putut sa dau dovada in anumite momente de cumpana.

Am avut asteptari multe si m-am trezit singura fix cand aveam cea mai mare nevoie de ajutor si am lasat totul in voia sortii si ajutorul mi-a batut la usa incuiata fix cand ma asteptam mai putin sau de la cineva ma asteptam mai putin.

Am spus de prea multe ori: " Sunt bine, nu am nevoie de nimic", crezand ca trebuie sa ma descurc singura si ca asta inseamna sa fi puternica, pana mi-am dat seama ca e bine sa te bazezi doar pe tine in unele momente, dar doar in unele momente, nu intotdeauna.

Am facut lucruri ce mi-am jurat ca nu le voi repeta si le-am repetat cu o placere deosebita de a ma contrazice iar.

Acum sunt pe drum, pregatita sa merg pana la capat, mai am multe de invatat si de inteles.

Dar mai ales sa ma inteleg.

In viata ai mai multa nevoie de tine decat de curaj sau vointa.

Tu cat de bine te intelegi cu tine?