Astazi vorbim tot despre mine

Asta este una din zilele alea in care soarele iese imi face cu ochiul...ies afara...si cheama ploaia...dar nu ploaia aia linistita...ci aia cu tunete si fulgere...si iar ma simt pacalita.

Azi am primit o veste destul de urata pentru mine...m-a cutremurat, mi-a stors lacrimi si disperare, m-a condus pe caile tristetii, simteam cum ma invaluie si ma conduce spre o camera intunecata. 

Am cascat ochii, m-am uitat subtil in jurul meu, am gasit solutii la secunda, ma invadau. Mi-am dat seama ca ma indrept fara sa vrea spre propria mea temnita mentala. In fata mea un domn intunecat incerca sa imi ghideze pasii spre intrarea in temnita. L-am rugat in timp ce ma conducea sa intre el primul. 

Apoi am trantit usa pe dinafara bineinteles, ca si cum mi-as fi inchis secvente murdare pe care vreau sa le inlatur din viata mea. El s-a infuriat destul de mult, dar nu avea cum sa mai scape de acolo. Am alergat, lasat in spate tot intunericul ce incerca sa ma invaluie. Fortele intunecate mi-au urmarit ideile, regretele, lacrimile, disperarea si neincrederea.
Eu fugeam pe un culoar cu gresie alba, parca gri defapt, treceam de porti de fier cu gratii si alarme, auzeam in jurul meu, grabeste-te portile se inchid... am trecut de ultima poarta, apoi am urcat scari si a, revenit brusc in prezent.

Am combinat putin ideile incat sa imi pun o experienta reala langa ceea ce am simtit azi.

Astazi mi-am dat seama de importanta mea, ca suflet.

Tu esti centru universului tau, tu iti poti colora viata cum vrei in ordinea in care vrei, de ce trebuie sa ii lasi pe altii sa iti schimbe ordina culorilor sau chiar culorile in sine?

Pozitivitatea este un lucru din ce in ce mai rar intalnit pentru ca este constransa e chinuita, fiind obligata sa nu se mai arate. Dar asa cum ea reuseste sa mai rasara, inseamna ca nimic nu poate fi greu.

Nu ti s-a intamplat macar o data pe strada sa-ti zambeasca cineva si sa ti se schimbe toata ziua?

Ehh asta inseamna ca te-ai lasat condus de pozitivitatea persoanei respective si ca ai lasat pozitivitatea ei sa vina catre tine.

Asa se intampla si cu lucrurile negative. Luam contact cu ele, dar nu trebuie sa le lasam sa ne influenteze prea mult, pentru ca asa o sa ne obisnuim sa traim si o sa ni se para acest trai ceva normal.

Stapanii suntem noi, gandurile de toate felurile ne bat la poarta inimii si a mintii noastre, dar noi decidem ce lasam sa intre si ce nu, ce lasam sa ne controleze si ce nu.

Sunt pe lumea asta multi oameni care se simt atat de chinuiti, blestemati... dar si suferinta are scopul ei., pentru ca suferinta te purifica.

Cu totii esuam.
Eu cand esuez imi spun ca o sa fie bine si ca soldatii mei au fost invinsi doar runda asta. 

(M.C)