Imi lipseste imbratisarea aceea calda, privirea ce simteam ca ascunde multe, dar zambetul tau parca imi completa pacea din suflet si ma regaseam, doar eu ma regaseam de aia s-a si sfarsit momentul, caci doar atat presimt ca a fost.
Nimic parca nu-mi mai straneste interes, ce rost mai are sa chem inapoi vise, ce au apartinut doar mie?!
Plimba-mi dorul, dumi-l departe, lasa-l sa adoarma langa tine si pastreaza-l, nu vreau sa il mai am aproape. Cred...
E inundatie, mai toarna un paharel... ineaca-te in libertate si stai acolo, e mai lejer... mai simplu...
E nevoie de timp sa uiti, sa ignori, sa te faci ca nu iti pasa cand defapt ai o multime de fluturi in gandire... si astia nu sunt fluturi din aia care traiesc doar o zi... ar fi bine... dar nu. La incapatanare, ma depasesc, opun prea multa rezistenta, iar eu ma satur sa rezist.
Bine ca tuturor va place fericirea si cica alergati in cautarea ei... bine ca toti cica intelegeti iubirea, dar va cam plictisiti in asteptarea ei... aha
E un subiect ce il omor... dar mereu invie, de parca ar exista ceva ce il motiveaza, sau nu mai vad eu acel ceva, sau nu mai vreau.
E plina camera de monotonie, sictir... plictiseala si "n-am voie".
Uneori tanjesc dupa el... nu pot spune ca e un el anume... tanjesc dupa sentimentul ala de "om implinit", ce are un rost, mi-e dor de omul ala care sa imi forteze blandetea pana aproape de refuz si sa nu pot spune nu, sa explodez de fericire pentru fericire si iar sa ma ratacesc si iar sa ma lase, si iar sa astept si iar sa nu mi inteleg nimic si nici sa nu mai vreau sa inteleg...
Vreau un "Buna dimineata" si un zambet larg, eu sa ma ghemuiesc la pieptul lui si sa ma simt in siguranta.
Dar stiu ca daca s-ar uita mai adanc in sufletul meu ar vedea fericirea, inocenta, apoi s-ar speria de ceva anume, necunoscut mie... si m-ar lasa mult mai in urma de locul unde m-a gasit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu