Din suflet

Viata mea in ultimii 6 ani s-a derulat atat de repede, incat nu am avut timp sa dau importanta lucrurilor prin care am trecut.
Alergam mereu spre ceva, dar niciodata nu stiam spre ce anume ma indrept, de ce sau daca este bine.
Am experimentat diverse situatii, momente au venit si au plecat iar eu m-am lasat purtata de timp.
Am considerat ca lucrurile care trebuie sa isi desfasoare activitatea, si-o vor desfasura indiferent de cat m-as opune eu. Asa ca le-am acceptat, asa cum au venit, le-am lasat sa faca parte din mine, sau sa treaca pur si simplu pe langa mine.
Orgoliul nu mi-a lipsit niciodata, era ca un prieten care ma intarea si ma facea sa fac fata situatiilor cu care ma confruntam, ma facea sa ascund lucrurile pe care le simteam cu adevarat, crezand ca daca voi face asta, sunt mai puternica si pot merge mai departe. Nu mi-a placut niciodata sa stau pe loc, la fel cum nu mi-a placut niciodata sa supravietuiesc si atat, eu imi doream sa traiesc.
Atunci cand alegi sa traiesti, faci loc in sufletul tau lucrurilor care conteaza cu adevarat, te simti mai implinita, mai sigura pe tine si mai motivata sa infrunti orice.
Viata a stiut sa fie aspra cu mine atunci cand m-am incapatanat sa nu accept lectiile pe care mi le oferea.
Am daruit mult, am daruit parti din mine, mi-am daruit timpul si a fost dureros cand am constientizat ca timpul meu este mult prea pretios, ca sa il daruiesc atat de usor.
Am cautat in orice om o parte buna, mi-am spus ca fiecare dintre noi se comporta intr-un anumit fel datorita bagajului emotional din trecut si am incercat sa inteleg orice circumstanta cu care luam contact. Lucrul acesta ma facea sa fiu eu cu adevarat, sa inchid superficialitatea pentru ca era oricum destula in jurul meu si nu imi doream sa iau parte la acest joc nefericit.
Mi-am dorit multe, dar nu am facut nimic in privinta aceasta si nu pentru ca nu mi le-am dorit suficient, ci pur si simplu pentru ca probabil alte prioritati mi se parea mai importanta si usor, usor m-am indepartat de mine.
Se spune ca situatiile care apar in viata ta sunt catalogate ca fiind rele sau bune in functie de modul in care tu le privesti. Pentru ca in existenta ta, tu esti propriul tau stapan.
Cu trecerea anilor am realizat ca lucrurile care sunt atat de semnificative pentru mine sunt foarte nesemnificative pentru altii, atat de nesemnificative incat imi sunt calcate in picioare. Si atunci am ales sa le ascund, sa nu le destainui oricui, de teama ca sufletul meu o sa inceapa sa se ascunda de mine insamni.
Am invatat sa tac, chiar si in momentele in care aveam multe de spus, pentru ca mi-am dat seama ca nu toti pot sa te inteleaga cu adevarat, pentru ca nu toti stiu sa empatizeze cu tine.
Am invatat ca oamenii s-au obisnuit sa te asculte doar pentru a-ti oferi un raspuns, nu pentru a intelege cu adevarat ce simti.
Am invatat ca oricat de sigura sunt pe viata mea sau pe emotiile si gandurile mele, am nevoie sa le impartaesc cuiva si mi-am ales cu grija oamenii in care sa ma incred.
Am invatat ca increderea mea pe cat de usor este de oferit, pe atat de greu este de resuperat in momentele in care sunt dezamagita.
Am invatat ca lucrurile pe care nu ajungi sa le spui la momentul potrivit, este posibil sa nu mai ai ocazia sa le spui niciodata.
Am invatat ca nimeni nu s-a nascut indiferent sau rau si ca fiecare dintre noi alegem sa fim intr-un fel doar pentru ca experienta din viata noastra ajunge sa isi spuna cuvantul la un moment dat.
Am invatat ca bucuria care vine din suflet, iti umple supletul si este ceva scump, ce trebuie valorificat.
Am invatat ca respectul il poti avea atata timp cat il cultivi si crezi in el.
Am invatat ca fiecare gand il poti transforma in prieten sau dusman, iar acest lucru depinde doar de tine.
Am invatat ca inima bate intotdeauna, dar nu de fiecare data bate la fel.
Am invatat sa ma ascult, pentru ca eu sunt cel mai bun profesor pe care il pot avea.
Am invatat ca nimeni nu poate sa ma cunoasca niciodata mai bine decat ma cunosc eu insami.
Am invatat ca un pahar de vin baut la tristeste isi naste mostrii pe care nu credeai ca poti sa ii ai, la fel cum am invatat ca un pahar de vin baut in clipele de bucurie naste sentimente frumoase pe care le ascundeai.
Am invatat ca faptele bune pe care le faci, trebuie sa ramana in memoria ta si atata si ca aceste fapte trebuie sa le faci fara a le arata tuturor, pentru ca atunci au valoarea sufleteasca cea mai mare.
Am invatat ca nu sunt un exemplu pentru ceilalti, dar ca prin experientele si emotiile mele ii pot ajuta sa se dezlege de funiile fricii.
Nu sunt cel mai bun exemplu si nu am fost niciodata, insa am incercat intotdeauna sa fiu cel mai sincer exemplu.


Tu ce alegi?