Stiu ca esti cu mine atunci cand iti scriu, si scriu cu sete, pentru ca stiu ca acum traiesti doar prin mine atata timp cat eu te iubesc si si te povestesc.
Imi este cumplit de dor de toate momentele petrecute impreuna, imi este atat de dor de ele incat as fi in stare sa le retraiesc chiar si pe cele mai dureroase, doar ca sa te stiu aici.
Dupa ce ai murit...viata mea s-a schimbat.
M-am schimbat eu, mi-am schimbat principiile, mi-am schimbat realitatea si mi-am dat seama ca nimic nu o sa mai fie la fel si ca timpul defapt nu vindeca nimic niciodata, te face doar sa te adaptezi.
Ceva in privirea mea s-a schimbat si oricat incerc sa zambesc si sa arat ca sunt puternica, simt ca acel ceva din privirea mea nu o sa dispara niciodata.
Mintea mea a inceput sa imi stearga amintiri, probabil pentru ca durerea este prea mare si consumul emotional la fel de mare. Am momente in care nu imi mai amintesc nici macar culoarea ochilor tai si intru in panica...gandindu-ma ca amintirile sunt tot ce mi-a mai ramas din tine si ca nu pot sa le pierd si pe ele...asa cum acum de exemplu, mi-am pierdut gandurile care ar fi trebuit sa completeze spatiul alb ce o sa urmeze dupa punct.
To be continue
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu