marți, 3 aprilie 2018

Unii

Unii oameni sunt foarte preocupati sa discute despre vietile altora si astfel inventeaza scenarii si situatii reale sau nu, pe care le imprastie celor din jur fara nici un rost.
Cei care iau contact cu acest venin si nu filtreaza aceste informatii, risca sa intre in jocul lor murdar si se alatura unui teatru ieftin si riscant.
In contextul dat, sunt genul depersoana care trage livne si imparte vina, pentru ca eu nu ii gasesc vinovati doar pe cei dintai, ci si pe ceilalti care li se alatura, mai ales daca la un moment au facut parte din anumite episoade din viata voastra.
Tradarea este venita atata din partea mizerabililor ce arunca cu rautati, cat si din partea celor pe care ii credeai ai ta.
Ar fi intelept pentru cei din linia intai, ca atunci cand ii "gadila" grija cu privire la vietile altora, sa isi pastreze "scarpinatul" doar pentru ei,. Sfatul pentru cei care se alatura celor din linia intai, ar fi sa nu se mai lase "scarpinati" de altii, la urma urmei fiecare isi are propria coloana vertebrala.
Punct.

joi, 1 martie 2018

Devenim doar o amintire

Nu o lua ca pe un sfat, ci ca pe un principiu.

Atunci cand am realizat ca pot sa ajut printr-un simplu zambet sau ca pot sa alin printr-o vorba calda persoana din fata mea, mi-am dat seama de puterea pe care o detin.
O numesc putere, pentru ca inseamna putere sa lasi in spate durerea din sufletul tau si furtuna din ganduri si sa oferi un gand bun oamenilor.
De ce?
Pentru ca esti cea mai in masura sa faca asta. Pentru ca experienta si empatia pe care tu poti sa o simti te recomanda.

Mi-am spus ca indiferent de arsura pe care o simt in suflet si de cenusa ce a ramas acolo, trebuie sa zambesc in continuare, trebuie sa lupt sau macar sa ma straduiesc. Oamenii au nevoie de amintiri bune, au nevoie de amintiri din care sa se inspire, din care sa invete ceva.
Nimeni nu este profesor, dar cu siguranta impartasind idei si avand deschiderea mentala necesara, ajungem sa ne completam si sa ne armonizam intr-un cadru placut.

Suntem conceputi in asa fel incat sa devenim la un moment dat doar o amintire si este de datoria noastra sa ramanem o amintire frumoasa.

Timpul ajune la un moment dat sa ne fie inamic...si o sa fac tot ce imi sta in putinta pentru ca atunci cand o sa devin o amintire, sa ma povestiti frumos.

Nimic

Sunt genul acela de persoana care se framanta mereu cu intrebari, genul acela de om care poate sa inteleaga aproape orice, daca detine argumentele potrivite.
Cu toate ca am fost insetata de raspunsuri si adevar, mi-a lipsit intotdeauna curajul de a pune intrebarile necesare.
Probabil mi-a fost teama de suferinta, sau chiar de adevar.
Aveam senzatia ca a cere raspunsuri este defapt o atentie ce se transforma intr-o forma de vulnerabilitate care poate sa fie perceputa ca o slabiciune din partea oamenilor carora le-o incredintezi,. Si atunci cand acei oameni iau contact cu aceasta forma, cu intentie sau fara, ajung sa se foloseasca de acest aspect la un moment dat in defavoarea ta.
Am considerat intotdeauna ca trebuie sa am rabdare, ca poate este prea devreme, sau ca poate anumite lucruri sunt doar in capul meu, insa ce te faci cand prea devreme la un moment dat ajunge sa fie prea tarziu? Ce poti sa mai faci cand persoana care iti poate anula toate incertitudinile, care iti poate da raspunsurile cu care poti face pace cu constiinta ta si sufletul tau nu mai este in viata?
Nu in viata ta, ci in viata lui?

Acum am inteles ca este mai bine sa imi doresc sa stiu adevarul chiar daca uneori adevarul provoaca durere.
Durerea este trecatoare, pentru ca timpul te invata sa te adaptezi, insa incertitudinea netratata, mananca incet din tine, dar te distruge intr-un final cu siguranta.