Te-am confundat
Curg ploi si se lovesc de suflet
Si incearca sa goleasca veninul ce il port
Incarcata de suferinta, imi cobor mainile prin par
Ce vina am eu ?
Ce suflet are el?
Ce chin imi strabate gandurile presate de durere...
Se simte atat de intens, mai intensc decat primii fluturasi "ai iubirii"
Ce falsa poate fi inocenta, ce crud te poate trage in ghiarele ei
As vrea sa-mi pot pune toate sentimentele, trairile, amintirile intr-un plic
Si sa-l adancesc in focul razbunarii, sa arda, si odata cu el sa piara si suferinta
Daca pana acum as fi mers pana la marginile lumii pentru tine
De azi nu as mai face nici un pas...
As alerga insa spre locul unde tu nu mai existi
Locul in care e liniste, puritate, existenta reala, suflet
Eu nu caut un nou inceput, eu doar merg mai departe
Spre vremuri din care curand tu nu vei mai face parte...
Te-am confundat cu bunatatea
Greseala mea... (M.C.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu